calc&sting

o ţigară care nu

e a mea

&

linii înţeapă

asfaltul/ vocea lui bjork

se mişcă în creier -

o lanternă /acum

putem apăsa

stop putem deschide ochii:

ne trezim în oraş

ca într-o cadă

murdară

suntem toţi maşini fără

frâne fără ţevi de eşapament

&

ce nu ne omoară ne face să

vedem: tu nu semeni cu fratele meu nu

eşti tata cu mâinile umflate şi

plămânii zdrobiţi.

stai pe hol ca o pereche ruptă

de pantofi

& întrebări stupide îţi rămân

îndesate în gură.

când eşti răcit & chestii d-astea:

- bei atât de mult ceai încât ai impresia că la nicio farmacie n-o să mai găseşti niciun fel de ceai, nici măcar din ăla scârbos de fructe de pădure etc.

- „ cine naiba a deschis IAR geamul?”

- un singur şerveţel n-a mai rămas, unul singurrrrrr…

- ce v-a apucat pe toţi de mergeţi la liceu, muncă, etc. în păthură e aşa… bine

- m-am plictisit

- m-am plictisit

- start – search - ??????

- system of a down – spiders

- şi mie etc….

- you have 1 new mail message(s) message messages messages sms sms mms no credit etc

- wake up wake up wake totifen ketotifen K

- ceai? no ceai. cafea? cafea.

- a câta oară când adormi cu cartea-n mână şi după ajunge ferfeniţă?

- enfin

- totuşi 2 şerveţele

- „light as light”

+

sunshine in a bag

+

help etc.samd. scl.

in “texte esentiale” a lui Marshall McLuhan, am găsit o grămadă de chestii hiper interesante.

de exemplu, “AFACEREA NOASTRĂ E CULTURA“

MEDIU INVIZIBIL

Peştii nu ştiu că există apă până nu eşuează la ţărm.

Mesaj către peşti

„Le-am trimis mesaj peştilor,

Le-am spus : „Uite ce-mi doresc.” ( Alice în ţara oglinzilor)

……

Ziarul este un poem simbolist colectiv, care, ca poem, se confunda cu mediul, fiind invizibil.

FĂRĂ CENTRU SAU IMAGINI

Un strop de natură transformă toată lumea în tablă.

Spaţiul auditiv şi cel tactil au fost întotdeauna despărţite de un interval. Dacă simţul tactil este spaţiul intervalului, intervalul este cauza ritmului, a bătăii optimiste şi a celei pesimiste.

Muzica de jazz – la fel de uşoară ca o conversaţie (New York Times, 18 august)

DĂ-MI LUNA SĂ MĂ ÎNVELESC CU EA

Sovieticii afirmă că solul lunar îi poate găzdui pe oameni (Toronto Globe and Mail, 10 aprilie 1968 )

„Ploşniţa poate detecta prezenţa unui bărbat la o distanţă de două blocuri; cât despre o femeie, ei bine…Societatea noastră îi este foarte bine cunoscută pleoşniţei” (Erb, p.51)

Herman Tennesen şi-a intitulat un eseu : „Fericirea este pentru porci” (The Journal of Existentialism, 1996)

Anthony Jaz citează „ Pisicuţo, pisicuşo, unde-ai fost tu?” ca indiciu pentru tendinţa oamenilor de a reduce întreaga realitate la propriile lor dimensiuni şi interese. Pisica nu a văzut Regina, ci doar un ţoricel sub tronul regal.Iată cum sună indicaşia din titlu: „ Nu a crezut că naziştii i-au omorât pe evrei: cancelarul german consideră că totul a fost propaganda Aliaţilor. (Kiesinger, Toronto Globe and Mail, 5 iulie 1968 )

…………………….

De la zborul navei Sputnik încoace, Pământul a fost înfăşurat într+un fel de pătură sau bulă asemănătoare unui dom.Natura s-a sfârşit. Arta şi meşteşugul omenesc au preluat universul ipocrit.De acum vom vorbi de spre o lume-maşinărie.

& thx to jack, un video care susţine ultima frază:

http://www.youtube.com/watch?v=zl6hNj1uOkY

azi m-am gândit , în timp ce ascultam piesa asta că ar fi mişto să merg la rampe să stau acolo să beau cola & să mi se urce furnici din alea mari şi roşii pe piele.
[ce păcat că n-am bicicletă.şi că am insomnii din alea nenorocite. btw, cine e în situaţia asta, NU luaţi xanax. sub nicio formă :D]

îmi place cum clocoteşte
apa în ibric cum
ajunge deasupra & se varsă pe
aragaz.

câteodată cred că
lumina care iese
din computer ne-ar putea
înălţa pe toţi- nişte pungi

colorate lanterne
bricege broscuţe cu
I love you pe care un surdo-mut le ridică

de pe masă /dar lumina din

computer gândul că în momentul asta
în micro 4 la garaje se plănuieşte
un jaf la altex

oamenii vor lumină/ oamenii
vor lumina unui pentium 4 in casa/eu
vreau să

ies afară în timp ce plouă/
mi se şterge
fondul de ten /odată cu el

gura

ochii/

chipul meu rămâne
un prosop
după ce îl iei de la uscat

lucrurile la care mă gândesc

ca nişte mâini care ies din

asfalt şi trag

de pantofii mărimea 37

dimineaţa lângă semafor

pătratele se mişcă înăuntru

cauciucul zdrobeşte

pietricele negre / în faţă

la C&C cafea cola după

mă simt o maşină care ar putea

să mişte pământul din

loc

dar nu se mişcă decât

ferestrele blocurilor de parcă

ar fi nişte bule /coca cola şi oamenii

dau din cap

mecanic/

îşi balansează

mâinile

mecanic/

mâinile întinse după

bancnotele de 10

de 20

de lei

mărite ca-n picturile

lui dali / dimineaţa lângă

 semafor un câine priveşte

prin gard

cum toate astea

se împrăştie

în aer

“Trei tineri actori care-si joaca propriul rol, gata sa schimbe ei o lume.”New York [Fuckin' City]” vorbeşte relaxat, cu zâmbetul pe buze, pe limba tuturor, despre un oraş - Târgovişte, o lume - a elevilor de liceu exasperaţi de universul mental al profesorilor şi de inerţia părinţilor, despre marele mit al succesului în Occident, despre atracţia la fel de mititcă a Capitalei şi evadarea prin teatru. Nu e prea fun să fii adolescent într-un oraş  de provincie din România anului 2004″

Iulia Popovici- critic de teatru

 [ 07 martie - 2 reprezentaţii - de la 17.00 şi de la 19.00]

[Teatrul Tony Bulandra - Sala Mare]

http://www.eastoftheweb.com/