Comentarii pentru: New York [Fuckin' City] http://mirunavoican.wordpress.com/2008/03/02/new-york-fuckin-city/ Sat, 05 Jul 2008 22:31:25 +0000 http://wordpress.org/?v=MU By: mirunavoican http://mirunavoican.wordpress.com/2008/03/02/new-york-fuckin-city/#comment-17 mirunavoican Wed, 19 Mar 2008 05:16:52 +0000 http://mirunavoican.wordpress.com/?p=77#comment-17 oana, nu mă aşteptam la un comment aşa elaborat. eu ştiu că eşti revoltată, dar nu credeam că aşa de :D :D :D ai dreptate în ceea ce spui, sunt anumite chestii din astea special făcute pentru provincie, cum sunt maşinile alea construite fix pentru Romania , numai rebuturi, că na, noi suntem prosti şi punem botul de fiecare dată.hmmm. mă întreb ce-ar spune Mr Peca dacă-are vedea articolul tău :P oana, nu mă aşteptam la un comment aşa elaborat. eu ştiu că eşti revoltată, dar nu credeam că aşa de :D :D :D ai dreptate în ceea ce spui, sunt anumite chestii din astea special făcute pentru provincie, cum sunt maşinile alea construite fix pentru Romania , numai rebuturi, că na, noi suntem prosti şi punem botul de fiecare dată.hmmm. mă întreb ce-ar spune Mr Peca dacă-are vedea articolul tău :P

]]> By: NEW YORK FUCKING CITY http://mirunavoican.wordpress.com/2008/03/02/new-york-fuckin-city/#comment-16 NEW YORK FUCKING CITY Tue, 18 Mar 2008 20:18:35 +0000 http://mirunavoican.wordpress.com/?p=77#comment-16 Din inertie, sau poate din naivitate, tot continuu sa sper in schimbari... de orice fel... culturale, politice, sociale, economice... Depresia este enorma atunci cand sesizezi idealismul perceptiilor tale despre viata... faptul ca esti umilit si batjocorit zilnic de scursuri umane care se considera si inteligente si interesante... Imi cer scuze pentru limbajul frust si agresiv, dar el vine din frustrarile induse de societatea bolnava in care traiesc... Astfel, si eu ajung sa ma imbolnavesc progresiv... Nu as putea spune ca imi pasa foarte mult, este doar o constatare... Oricum, tot ceea ce fac, fac mecanic. Mananc mecanic, dorm mecanic, ma duc la socala mecanic, ma uit la televizor mecanic, scriu pe acest blog...mecanic. Tot dintr'un impuls :D:D:D:D mecanic (ati ghicit;)), m-am dus acum doua saptamani la o piesa de teatru. De fapt, de ce sa mint, am auzit de aceasta piesa de la coafeza de la Mona Lisa, care, in timp ce imi intindea parul cu placa, pentru majoratul Francescai, mi-a dat vreo 20 de foi, cum vedeti in imaginea de mai sus, ca sa le dau "pe sub mana" amatorilor de senzatii tari... actoricesti desigur.... De obicei, nu prea actionez la spusele majoritatii... Ma consider o persoana total anacronica. Nu pot fi in pas cu moda, cu muzica, cu jocurile... Sunt demodata...foarte demodata...mai demodata si decat bunica-mea. Detest spiritul de turma! In fine...sa nu mai lungesc dizertatia, asadar, am fost la "NEW YORK, FUCKING CITY", in marele tetru de provincie "Tony Bulandra". Nu am o problema reala cu provincia, dar, de cele mai multe ori, este un spatiu al rebuturilor... de orice natura, inclusiv culturale. Intru in "antreul" teatrului, unde o gramada de pustime si nu numai astepta entuziasmata desfasurarea artistica ce avea sa vie. Si eu cu ei... dornica de cultura, desigur... In plictiseala si complezenta infernala in care ma aflam, imi fac de lucru si studiez tipologiile de oameni prezenti la eveniment. Tinerii... toti cu fulare rasucite, dreduri, haine "shabby", fumand arogant din tigara, adoptand asa zisa ipostaza "grunge", pe care, chiar daca nu o inteleg in deplinatatea ei, o adopta pentru ca este "in trend"...acesti "Curti Cobeini" ai lumii contemporane, insetati de cultura sau doar insetati. Eu, cu haina de piele lu maica-mea, asteptam pe culoar, ca pe vremuri la carne si oua, pentru a vedea marea dezlantuire artistica. Intru in sala si sesizez decorul. Sticle de Ursus, un borcan de iaurt "Natura" pe un televizor NEI, niste tenesi murdari, dispusi intr-o dezordine "ordonata", niste geci galbene si o canapea. Imi zic in cap "teatru contemporan...de!" Apare un ins cu un pistol in mana, cugetand aprig daca o va face sau nu... daca va sfarsi ca Kurt Cobain sau nu...ma intelegeti. Dar, dintr'o data, tensiunea fiind prea mare, i se face pofta de bere... Deci, cum tinea el mana pe tragaci, instantaneu isi spune "Ba, ce as bea un Ursus...", dupa principiul, "Lasa Fane, si maine e o zi". Lasa pistolul si "suna un prieten". In tot acest timp, el medita..medita..medita... In fine, vine amicul cretz cu berea. Individul nostru, Laurentiu sau "Lau" piteste in graba pistolul sau revolverul (probabil cu bilute colorate) sub sofa. Incepe o discutie abisala.. despre conditia umana, despre un profesor depravat de teatru care ii face avansuri uneia. Ce se intampla, "Lau" este, defapt, un mare regizor care avusese "succesuri" prin America, dar, neputand sa suporte vria, frenezia orasului, si fiind inselat de una (care, defapt, este sora aluia care a venit cu berile), se intoarce pe plaiurile mioritzice, dintr-o hemoragie de patriotism. In timpul discutiilor lor, ca de la intelectual la intelectual, in care se foloseste cuvantul "pula" de mai multe ori ca in filmele cu mafioti ale lui Martin Scorsese, apare o bezmetica spalacita, cu un rucsac in spate, una Irina, care este aia curtata de profesorul depravat de la clubul de teatru (fiind vorba intre noi, cred ca era impotent profesorul ala de s-a uitat la Irina). Asta ne povesteste despre cum "ii place ei artele" si ca vrea sa se faca actrita (visul a 98% dintre tinerii priceputi la nimic si in criza de identitate). Vrea sa fuga la Bucuresti alaturi de ala cu berile, pe care il cheama Adrian, dar nu oricum, ci ajutati de mogulul, superintendentul, arhicunoscutul Laurentiu Balanescu, cel venit de la New York, via Targoviste, pentru a gasi climatul optim ca sa-si zboare creierii. Irina, care se giugiuleste cu Adrian, in timp ce "Lau" cugeta, o minte pe ma-sa ca e gravida, ca sa o zgorneasca de acasa... de ce? ca sa se faca actritza micuta... Talentul care ii clocoteste frenetic prin vene ii spune "Zboara puiule zboara, Românica e prea mica pentru tine" (asa cum probabil i-a spus si MoniCAi COlumbeanu). Atentie! Actiunea se petrece in 2004. Acest Lau pretinde ca este venit de 3 saptamani in tara, desi le spune micutilor sai amici ca nu a mai fost in Bucuresti de 3 ani. Ma intreb pe ce aeroport o fi aterizat avionul ala cu care a venit din United States...??? Racari? Fieni? Pucioasa? Cobia? Gura Sutii? Ghirdoveni?... La un moment dat, Irinuca ne spune de un anume profesor "Costica", care vine beat la ore si care "a borat" pe ca, mititica, in timp ce ii verifica "calculelele". De aici ce sa deducem? Ca este eleva a colegiului Carabella? Radulescu? Cantacuzino? Cioranescu? Ghica?...of am uitat de unul... arghhhhh... nevermind... lapsus:D:-P Acum, ce-i drept, nu trebuie sa fii baut ca sa vomiti vazand-o pe Irina... Mai palavragesc putin despre viata, amor, arta, sex, cultura, bautura. Adrian si micuta Irina parasesc rampa. Laurentiu, meditativ, cu atitudinea de demiurg iradiat cu raze Roetgen sau intoxicat cu plutoniu, ia "flinta" si cugeta... cugeta... sa o faca, sa n-o faca, sa mai bea un Ursus... La un oment dat, isi aminteste de filmul "Taxi Driver", cu De Niro... in regia lui Martin Scorsese;))) si incepe sa scracneasca printre buze "You talking to me? You talking to me? What'hell you talking to me?"http://www.youtube.com/watch?v=d7k2ZLKHwO0 Astfel se incheie "turul de forta". Dupa clasicul "binele invinge raul", "viata e frumoasa, merita traita". Asadar... ce pot sa mai spun... nu este minunat? Va intreb, nu este minunat? Cine a zis ca nu avem cultura? Cine a zis ca nu suntem creativi? Lasand caterinca la o parte, imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu mai pot... sincer... nu mai rezist. Creierul meu ultranetezit, nu mai poate concepe aceasta infectie si supureala culturala ce i se administreaza numai de vreo 17 ani in coace. Arta-comert, comertul-arta, mizeria din in teatre, din strada, pe manifeste, in muzica, in dans, in oameni. Traim epoca "icrelor negre servite in olita de noapte" Se renunta la broderii, la forma, la culoare, la divin, pentru aducerea in prim plan a unor porcarii ridicate la rangul de arta. Pai prin ce vroiati baieti sa educati publicul tanar si sa-l faceti constient de lumea in care traim? Prin vulgaritate? manelarie? nonconformism pueril si fara sens? Ce este nonconformismul pentru voi? Abjectia si micimea gandirii voastre? Criticati artistii vechi, filmele vechi, ii catalogati drept comunisti, putreziti? Voi ce puneti in loc? Tenesi murdari, rochii de celofan si subtilitati hilare si deductibile? Lipsa voastra de talent, inspiratie si comoditatea fara margini are pretentia ca va scoate vreodata vreun "excrement artistic"? Excrement da, artistic niciodata. OANA PRREDESCU Din inertie, sau poate din naivitate, tot continuu sa sper in schimbari… de orice fel… culturale, politice, sociale, economice… Depresia este enorma atunci cand sesizezi idealismul perceptiilor tale despre viata… faptul ca esti umilit si batjocorit zilnic de scursuri umane care se considera si inteligente si interesante… Imi cer scuze pentru limbajul frust si agresiv, dar el vine din frustrarile induse de societatea bolnava in care traiesc… Astfel, si eu ajung sa ma imbolnavesc progresiv… Nu as putea spune ca imi pasa foarte mult, este doar o constatare… Oricum, tot ceea ce fac, fac mecanic. Mananc mecanic, dorm mecanic, ma duc la socala mecanic, ma uit la televizor mecanic, scriu pe acest blog…mecanic.
Tot dintr’un impuls :D:D:D :D mecanic (ati ghicit;)), m-am dus acum doua saptamani la o piesa de teatru. De fapt, de ce sa mint, am auzit de aceasta piesa de la coafeza de la Mona Lisa, care, in timp ce imi intindea parul cu placa, pentru majoratul Francescai, mi-a dat vreo 20 de foi, cum vedeti in imaginea de mai sus, ca sa le dau “pe sub mana” amatorilor de senzatii tari… actoricesti desigur…. De obicei, nu prea actionez la spusele majoritatii… Ma consider o persoana total anacronica. Nu pot fi in pas cu moda, cu muzica, cu jocurile… Sunt demodata…foarte demodata…mai demodata si decat bunica-mea. Detest spiritul de turma! In fine…sa nu mai lungesc dizertatia, asadar, am fost la “NEW YORK, FUCKING CITY”, in marele tetru de provincie “Tony Bulandra”. Nu am o problema reala cu provincia, dar, de cele mai multe ori, este un spatiu al rebuturilor… de orice natura, inclusiv culturale. Intru in “antreul” teatrului, unde o gramada de pustime si nu numai astepta entuziasmata desfasurarea artistica ce avea sa vie. Si eu cu ei… dornica de cultura, desigur… In plictiseala si complezenta infernala in care ma aflam, imi fac de lucru si studiez tipologiile de oameni prezenti la eveniment. Tinerii… toti cu fulare rasucite, dreduri, haine “shabby”, fumand arogant din tigara, adoptand asa zisa ipostaza “grunge”, pe care, chiar daca nu o inteleg in deplinatatea ei, o adopta pentru ca este “in trend”…acesti “Curti Cobeini” ai lumii contemporane, insetati de cultura sau doar insetati. Eu, cu haina de piele lu maica-mea, asteptam pe culoar, ca pe vremuri la carne si oua, pentru a vedea marea dezlantuire artistica.
Intru in sala si sesizez decorul. Sticle de Ursus, un borcan de iaurt “Natura” pe un televizor NEI, niste tenesi murdari, dispusi intr-o dezordine “ordonata”, niste geci galbene si o canapea. Imi zic in cap “teatru contemporan…de!” Apare un ins cu un pistol in mana, cugetand aprig daca o va face sau nu… daca va sfarsi ca Kurt Cobain sau nu…ma intelegeti. Dar, dintr’o data, tensiunea fiind prea mare, i se face pofta de bere… Deci, cum tinea el mana pe tragaci, instantaneu isi spune “Ba, ce as bea un Ursus…”, dupa principiul, “Lasa Fane, si maine e o zi”. Lasa pistolul si “suna un prieten”. In tot acest timp, el medita..medita..medita… In fine, vine amicul cretz cu berea. Individul nostru, Laurentiu sau “Lau” piteste in graba pistolul sau revolverul (probabil cu bilute colorate) sub sofa. Incepe o discutie abisala.. despre conditia umana, despre un profesor depravat de teatru care ii face avansuri uneia. Ce se intampla, “Lau” este, defapt, un mare regizor care avusese “succesuri” prin America, dar, neputand sa suporte vria, frenezia orasului, si fiind inselat de una (care, defapt, este sora aluia care a venit cu berile), se intoarce pe plaiurile mioritzice, dintr-o hemoragie de patriotism.
In timpul discutiilor lor, ca de la intelectual la intelectual, in care se foloseste cuvantul “pula” de mai multe ori ca in filmele cu mafioti ale lui Martin Scorsese, apare o bezmetica spalacita, cu un rucsac in spate, una Irina, care este aia curtata de profesorul depravat de la clubul de teatru (fiind vorba intre noi, cred ca era impotent profesorul ala de s-a uitat la Irina). Asta ne povesteste despre cum “ii place ei artele” si ca vrea sa se faca actrita (visul a 98% dintre tinerii priceputi la nimic si in criza de identitate). Vrea sa fuga la Bucuresti alaturi de ala cu berile, pe care il cheama Adrian, dar nu oricum, ci ajutati de mogulul, superintendentul, arhicunoscutul Laurentiu Balanescu, cel venit de la New York, via Targoviste, pentru a gasi climatul optim ca sa-si zboare creierii. Irina, care se giugiuleste cu Adrian, in timp ce “Lau” cugeta, o minte pe ma-sa ca e gravida, ca sa o zgorneasca de acasa… de ce? ca sa se faca actritza micuta… Talentul care ii clocoteste frenetic prin vene ii spune “Zboara puiule zboara, Românica e prea mica pentru tine” (asa cum probabil i-a spus si MoniCAi COlumbeanu). Atentie! Actiunea se petrece in 2004. Acest Lau pretinde ca este venit de 3 saptamani in tara, desi le spune micutilor sai amici ca nu a mai fost in Bucuresti de 3 ani. Ma intreb pe ce aeroport o fi aterizat avionul ala cu care a venit din United States…??? Racari? Fieni? Pucioasa? Cobia? Gura Sutii? Ghirdoveni?… La un moment dat, Irinuca ne spune de un anume profesor “Costica”, care vine beat la ore si care “a borat” pe ca, mititica, in timp ce ii verifica “calculelele”. De aici ce sa deducem? Ca este eleva a colegiului Carabella? Radulescu? Cantacuzino? Cioranescu? Ghica?…of am uitat de unul… arghhhhh… nevermind… lapsus :D :-P Acum, ce-i drept, nu trebuie sa fii baut ca sa vomiti vazand-o pe Irina… Mai palavragesc putin despre viata, amor, arta, sex, cultura, bautura. Adrian si micuta Irina parasesc rampa. Laurentiu, meditativ, cu atitudinea de demiurg iradiat cu raze Roetgen sau intoxicat cu plutoniu, ia “flinta” si cugeta… cugeta… sa o faca, sa n-o faca, sa mai bea un Ursus… La un oment dat, isi aminteste de filmul “Taxi Driver”, cu De Niro… in regia lui Martin Scorsese;))) si incepe sa scracneasca printre buze “You talking to me? You talking to me? What’hell you talking to me?”http://www.youtube.com/watch?v=d7k2ZLKHwO0
Astfel se incheie “turul de forta”. Dupa clasicul “binele invinge raul”, “viata e frumoasa, merita traita”. Asadar… ce pot sa mai spun… nu este minunat? Va intreb, nu este minunat? Cine a zis ca nu avem cultura? Cine a zis ca nu suntem creativi? Lasand caterinca la o parte, imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu mai pot… sincer… nu mai rezist. Creierul meu ultranetezit, nu mai poate concepe aceasta infectie si supureala culturala ce i se administreaza numai de vreo 17 ani in coace. Arta-comert, comertul-arta, mizeria din in teatre, din strada, pe manifeste, in muzica, in dans, in oameni. Traim epoca “icrelor negre servite in olita de noapte” Se renunta la broderii, la forma, la culoare, la divin, pentru aducerea in prim plan a unor porcarii ridicate la rangul de arta. Pai prin ce vroiati baieti sa educati publicul tanar si sa-l faceti constient de lumea in care traim? Prin vulgaritate? manelarie? nonconformism pueril si fara sens? Ce este nonconformismul pentru voi? Abjectia si micimea gandirii voastre? Criticati artistii vechi, filmele vechi, ii catalogati drept comunisti, putreziti? Voi ce puneti in loc? Tenesi murdari, rochii de celofan si subtilitati hilare si deductibile? Lipsa voastra de talent, inspiratie si comoditatea fara margini are pretentia ca va scoate vreodata vreun “excrement artistic”? Excrement da, artistic niciodata.

OANA PRREDESCU

]]>