când eşti răcit & chestii d-astea:
- bei atât de mult ceai încât ai impresia că la nicio farmacie n-o să mai găseşti niciun fel de ceai, nici măcar din ăla scârbos de fructe de pădure etc.
in “texte esentiale” a lui Marshall McLuhan, am găsit o grămadă de chestii hiper interesante.
de exemplu, “AFACEREA NOASTRĂ E CULTURA“
MEDIU INVIZIBIL
Peştii nu ştiu că există apă până nu eşuează la ţărm.
Mesaj către peşti
„Le-am trimis mesaj peştilor,
Le-am spus : „Uite ce-mi doresc.” ( Alice în ţara oglinzilor)
……
Ziarul este un poem simbolist colectiv, care, ca poem, se confunda cu mediul, fiind invizibil.
FĂRĂ CENTRU SAU IMAGINI
Un strop de natură transformă toată lumea în tablă.
Spaţiul auditiv şi cel tactil au fost întotdeauna despărţite de un interval. Dacă simţul tactil este spaţiul intervalului, intervalul este cauza ritmului, a bătăii optimiste şi a celei pesimiste.
Muzica de jazz – la fel de uşoară ca o conversaţie (New York Times, 18 august)
DĂ-MI LUNA SĂ MĂ ÎNVELESC CU EA
Sovieticii afirmă că solul lunar îi poate găzdui pe oameni (Toronto Globe and Mail, 10 aprilie 1968 )
„Ploşniţa poate detecta prezenţa unui bărbat la o distanţă de două blocuri; cât despre o femeie, ei bine…Societatea noastră îi este foarte bine cunoscută pleoşniţei” (Erb, p.51)
Herman Tennesen şi-a intitulat un eseu : „Fericirea este pentru porci” (The Journal of Existentialism, 1996)
Anthony Jaz citează „ Pisicuţo, pisicuşo, unde-ai fost tu?” ca indiciu pentru tendinţa oamenilor de a reduce întreaga realitate la propriile lor dimensiuni şi interese. Pisica nu a văzut Regina, ci doar un ţoricel sub tronul regal.Iată cum sună indicaşia din titlu: „ Nu a crezut că naziştii i-au omorât pe evrei: cancelarul german consideră că totul a fost propaganda Aliaţilor. (Kiesinger, Toronto Globe and Mail, 5 iulie 1968 )
…………………….
De la zborul navei Sputnik încoace, Pământul a fost înfăşurat într+un fel de pătură sau bulă asemănătoare unui dom.Natura s-a sfârşit. Arta şi meşteşugul omenesc au preluat universul ipocrit.De acum vom vorbi de spre o lume-maşinărie.
& thx to jack, un video care susţine ultima frază:
http://www.youtube.com/watch?v=zl6hNj1uOkY
îmi place cum clocoteşte
apa în ibric cum
ajunge deasupra & se varsă pe
aragaz.
câteodată cred că
lumina care iese
din computer ne-ar putea
înălţa pe toţi- nişte pungi
colorate lanterne
bricege broscuţe cu
I love you pe care un surdo-mut le ridică
de pe masă /dar lumina din
computer gândul că în momentul asta
în micro 4 la garaje se plănuieşte
un jaf la altex Read the rest of this entry »
lucrurile la care mă gândesc
ca nişte mâini care ies din
asfalt şi trag
de pantofii mărimea 37
dimineaţa lângă semafor
pătratele se mişcă înăuntru
cauciucul zdrobeşte
pietricele negre / în faţă
la C&C cafea cola după
mă simt o maşină care ar putea
să mişte pământul din Read the rest of this entry »
“Trei tineri actori care-si joaca propriul rol, gata sa schimbe ei o lume.”New York [Fuckin' City]” vorbeşte relaxat, cu zâmbetul pe buze, pe limba tuturor, despre un oraş - Târgovişte, o lume - a elevilor de liceu exasperaţi de universul mental al profesorilor şi de inerţia părinţilor, despre marele mit al succesului în Occident, despre atracţia la fel de mititcă a Capitalei şi evadarea prin teatru. Nu e prea fun să fii adolescent într-un oraş de provincie din România anului 2004″
Iulia Popovici- critic de teatru
[ 07 martie - 2 reprezentaţii - de la 17.00 şi de la 19.00]
[Teatrul Tony Bulandra - Sala Mare]
